George Adam-Valcea: Pe cine nu lasi sa moara ...

   In viata fiecarui om, apare la un moment dat un moment de cumpana pe care il traverseaza ... sau nu ! Dumnezeu a creat omul purtand in el , printre altele, virtutea compasiunii ! Am trecut si eu, din nou, printr-o perioada de lupta cu o boala care-mi ameninta viata normala, astfel incat, pot spune ca ultimile luni mi le-am petrecut mai mult in paturi de spital decat acolo unde imi doream atat de mult sa fiu ; acasa ! Acum, dupa ce lucrurile s-au mai asezat in ceea ce ma priveste si pot considera operatia chirurgicala un succes (multumesc dr. Sorin Andrei si doctoritelor Dima si Fota) , privesc inapoi cu emotie la clipele, minutele, orele, zilele si noptile de crunta inclestare cu rautatea bolii . Am avut langa mine OAMENI a caror virtute suprema este mana intinsa spre cei care au nevoie de ea. Asta, a propos de ceea ce afirmam mai sus ca ne-a daruit Dumnezeu prin creatie. Din pacate, nu despre acei oameni vreau sa vorbesc aici , desi ar merita kilometri de scrisori de recunostinta. Pe mine m-a marcat incrancenarea cu care un anume segment din aparatul medical continua sa considere bolnavii zacand in paturi, niste adversari care trebuie pusi la punct . Am cunoscut doctori care erau devotati total ingrijirii semenilor, am intalnit si alti colegi de-ai lor mai indolenti, mai comozi, dar totusi avand instinctul terapiei prin mangaierea sufletului. Vorba dulce ... Ce te faci insa ca, dupa ce medicul isi vede bolnavul, pleaca lasand in urma sa "aparatul executiv", acea cohorta de asistente, surori, infirmiere si te miri ce functii le-o mai scrie pe ecuson, care au propria teorie despre actul medical , o adversitate bolnava pentru tot ce-a dispus medicul si mai ales, au propriul program de lucru care nu prea "bate" cu cel al discipolilor lui Hipocrate. N-ati vrea sa aflati (cei care n-ati aflat-o deja) care este tonul, subiectul sau metoda de abordare a unui dialog intre bolnav si cea platita sa-l ingrijeasca ! Cliseul cu : "bai, voi sunteti in slujba noastra si platiti din banii nostri !"

a cazut deja in derizoriu, si nu te alegi decat cu un ranjet dispretuitor daca nu cumva si cu vreo injuratura . Incerci atunci sa te faci frate cu dracul conforn zicalei, si-i dai niste bani . rade vesela (sunt predominant de genul femini, nu fac discriminari) si te face fericit cu o pilula pescuta te miri de pe unde, apoi ... gata ! Data viitoare nu te mai cunoaste si trebuie sa faceti din nou "cunostinta". Mi-amintesc o chestie care ar putea fi considerata haioasa daca nu s-ar fi petrecut intr-un spital. Trebuind sa respect urgent chemarea naturii si fiind "racordat" la un tub de perfuzie, am inceput sa chem din ce in ce mai insistent, prin usa deschisa a salonului o asistenta care sa ma elibereze pentru cateva minute de cordonul ombilical ad-hoc care ma tinea tintuit de pat si sa pot ramane pe mai departe curat si mai ales uscat. Dupa ce am cantat ca Bocelli (la intensitatea sonora ma refer) pret de minute bune, a aparut o juna dragalasa care se ocupa cu lenjeria pare-mi-se si intr-un minunat grai bucovinean mi-a susurat la ureche pe cum ca :  o sa vii si dons'oara asistenti , da' nitel mai incolo'sa, fiindca acuma bea si ea o cafeluti, saraca ! Saracele !! Saracii de noi ! Ce sa zic  ? Sa dau sfaturi incompetentilor (sau poate, numai hotilor) care s-au catarat pe scaunele ministerelor si s-au legat cu lanturi de ele ? Pacat de noi, de parintii si mosii nostri care si-au dat viata pentru noi dar mai ales , pacat de copiii si nepotii nostri care nici macar nu mai au ce face cu viata noastra daca le-o dam ! In tara leprosilor orice ciuma se poate declara guvernator !