Ca de obicei la ora asta, toamna isi vede de ale sale parca insensibila la drama hainelor noastre facute ciuciulete, a umbrelelor intoarse peste cap de rafalele rebele si insistente si de apa baltind nemilos in ciubotele noastre.
Intre doua sarje de transfuzie a sangelui tulburel aducator de buna dispozitie, de la teasc la bolobocul cel pantecos, mai trage si-o toana de lacrimi siroaie plangandu-si amintirea vreunei nopti de iulie incar...cata de mister si dulceata pacatului furat vietii ca un sarut de pe fragii buzelor fecioarelor
E atata nemiscare si totusi atat clocot in zbaterea noastra de a umple camara cu gusturile si aromele toamnei incat, mai ca uitam sa privim frunzele galbene ale copacului din calea noastra, frunze care prin frumusetea lor, devin , asa cum spunea un poet, florile toamnei si ultima ofranda de anul acesta pe care natura o depune pe altarul perenitatii vietii ciclice.
E timpul cand se numara bobocii la propriu si la figurat si o noua sarja de prichindei scriu cu ochii mariti de emotia lucrului nemaifacut ca “Ana are mere” .
Politicul asteapta placid la usile DNA-ului ca sa afle cand vor umple puscariile, rusii seamana groaza, moarte si bombe prin teritoriile Orientului Apropiat, barbatii isi injunghie femeile si viceversa, dealurile tunse cu masina numarul 0 o iau la vale si bat la portile gospodarilor, Dragnea a alergat singur la sprintul psd-ului si (culmea ! ) a ajuns primul, se-aude ca ne mai scumpesc nitel gazul, apa si curentul dar se ieftinesc cele de-ale gurii (saxofoane, fluiere, muzicute, cimpoaie, trompete, tromboane , etc.) dar si funia si sapunul …
… Si totusi, pluteste o asa pace-n aer, de-ti vine sa raportezi aidoma lui Erich Maria Remarque : “ Pe frontul de vest, nimic nou “ !
O toamna impacata cu ea insasi, ceea ce va doresc si voua, tuturor !
Intre doua sarje de transfuzie a sangelui tulburel aducator de buna dispozitie, de la teasc la bolobocul cel pantecos, mai trage si-o toana de lacrimi siroaie plangandu-si amintirea vreunei nopti de iulie incar...cata de mister si dulceata pacatului furat vietii ca un sarut de pe fragii buzelor fecioarelor
E atata nemiscare si totusi atat clocot in zbaterea noastra de a umple camara cu gusturile si aromele toamnei incat, mai ca uitam sa privim frunzele galbene ale copacului din calea noastra, frunze care prin frumusetea lor, devin , asa cum spunea un poet, florile toamnei si ultima ofranda de anul acesta pe care natura o depune pe altarul perenitatii vietii ciclice.
E timpul cand se numara bobocii la propriu si la figurat si o noua sarja de prichindei scriu cu ochii mariti de emotia lucrului nemaifacut ca “Ana are mere” .
Politicul asteapta placid la usile DNA-ului ca sa afle cand vor umple puscariile, rusii seamana groaza, moarte si bombe prin teritoriile Orientului Apropiat, barbatii isi injunghie femeile si viceversa, dealurile tunse cu masina numarul 0 o iau la vale si bat la portile gospodarilor, Dragnea a alergat singur la sprintul psd-ului si (culmea ! ) a ajuns primul, se-aude ca ne mai scumpesc nitel gazul, apa si curentul dar se ieftinesc cele de-ale gurii (saxofoane, fluiere, muzicute, cimpoaie, trompete, tromboane , etc.) dar si funia si sapunul …
… Si totusi, pluteste o asa pace-n aer, de-ti vine sa raportezi aidoma lui Erich Maria Remarque : “ Pe frontul de vest, nimic nou “ !
O toamna impacata cu ea insasi, ceea ce va doresc si voua, tuturor !
