Zambet orb ...

A cazut rapusa de vantul de miazanoapte canicula si codul rosu s-a decolorat in roz bonbon de mentosan. Stau si inghit cu lacomie intunericul moale si caliu al cuptorului stins si, daca as fi prietenul lui Moromete, Cocosila, as bea la tutun si m-as gandi. Eu am terminat tutunul dar de gandit tot ma gandesc.
Si cuget asa, de capul meu si cred ca Dumnezeu ne-a daruit viata asta minunata pe pamant (cine-o vede altfel e afacerea lui) la pachet cu un mare bonus : zambetul !
Fiindca vad ca merg pe strada si multi oameni se incrunta la zambetul pe care li-l adresez, stau seara la geam, pipai catifeaua de intuneric a lui 9 iulie si zambesc din toate puterile, poate-i molipsesc si pe cei ce nu stiu s-o faca .
Iata, cu unul am reusit ! Mic dar bun !