Caramida noua / Da Doamne sa ploua !

Iata ca intr-un final cuptorul in care ne topeam zmaltul, ca un ulcior in maturare, a dat focul mai pe economic si Valcea a beneficiat ieri de ploaia acestei veri . Asezonata cu tunete, fulgere si tot tacamul, a venit pe neasteptate dar hotarat, tranformand aerul orasului prafuit intr-o Niagara in care nu mai realizai daca apa curge de sus in jos, sau viceversa . Pe sosea, masinile o lasasera moale cu graba si valsau parca fericite si ele cu paietele farurilor stralucind in... lumina difuza. Am reusit sa vizionez si un spectacol inedit : trei cai si-un manz se rostogoleau pe iarba, in ritmul tunetelor, pe pajistea de langa sosea pe care pana atunci o pascusera probabil cu dintii scrasnind de nisip . Acasa, potopul binefacator transformase strada intr-un Olt care se prelingea voiniceste peste asfaltul satul parca si ei el de praful si resturile de tot felul imprastiate peste tot . Trei copii topaiau fericiti pe trotuar incantand traditionalull descantec : "Caramida noua / Da Doamne sa ploua !", primind botezul unui Ioan al Sperantei si al Purificarii, aparut pe neasteptate Unul dintre ei chiar a primit catva ghionti de la ceilalti fiindca , din spirit de Gica Contra a strigat la un moment dat reciproca : ... caramida rea, da Doamne sa stea !"
Una peste alta, plutea un aer de bucurie generala de-ti venea sa te prinzi alaturi de toti ceilalti in Hora Ploii !
Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca masina, care adunase in ultima saptamana tot praful cosmic, arata vesela si lustruita de parca atunci iesisem de la " 20 lei, interior-exterior" .
Asta da Duminica !