Ziua de I Love You !

Azi, pe la pranz, am stat putin la taclale cu o cunostinta, prieten fk, care se arata destul de intrigat de faptul ca ma lasa rece anumite ritualuri de pe alte meleaguri, indesate insistent in ultima vreme in tolba noastra cu motive de petrec si manifestare .
- De ce nu Sf. Valentin, de ce nu inca o ocazie de a ne exprima afectiunea ... sentimentul ... iubirea ... ?!
.. Prietene, eu iubesc fiindca iubesc nu pentru ca-i ziua Sf. Valentin, Dragobetele sau Sf. Spiridon ...
Imi plac si respect sarbatorile fiindca-mi aduc aminte de copilarie, de parinti, de bunici, de momentele fericite din viata mea si de traditiile noastre. Lasa ca Sf. Valentin tine de o alta ramura a religiei crestine, dau la o parte faptul ca nici nu stiu prea bine cine a fost si ce-a facut in viata ... Cred ca o fi facut numai lucruri bune si placute lui Dumnezeu, odata ce-a fost sanctificat , dar o tin pe-a mea si iubesc din suflet , nu din programare si, cu atat mai mult, nu pic asa de usor intr-o indelung elaborata manevra de marketing.
Eu cred ca ziua indragostitilor este in fiecare zi, din zori cand te trezesti langa cel drag si pana seara tarziu cand primesti si daruiesti sarutul de noapte buna .
Iata de ce n-am cumparat pernute rosii din catifea sintetica, cu inscriptii englezesti sau cu mai neaosul " Pupici ! "
Un gand frumos si sincer alaturi de o floare pentru toate femeile din lume, care merita cu prisosinta atentia si afectiunea noastra, zi de zi !
Iar celor care tin sa respecte traditia de peste mari si tari de Sf. Valentin le doresc petrecere frumoasa alaturi de omul special din viata lor, iar Dumnezeu sa le binecuvanteze ziua de maine si sa le daruiasca bucuria de a iubi si a fi iubiti !

I LOVE YOU si eu pe voi si PUPICI la toti !

Schimbare !?

Pe strada, 20 de oameni inseamna o adunatura ... 20 de mii de oameni, poate insemna o revolutie ...
Recitesc "Psihologia maselor" a lui Gustave Le Bon si constientizez forta pe care o poate reprezenta un grup urias de oameni, atunci cand sunt uniti intr-o actiune si, mai ales, cand gandesc toti la fel . Pacat insa ca oamenii se grupeaza atat de rar, Pacat ca ajung si mai rar sa gandeasca la fel . Pacat ca trebuie sa ne ajunga cutitul la os ca sa hotaram ca nu se mai poate asa . Ca trebuie facut ceva. Ca trebuie trimisa in puscarii, in exil daca e cazul, la munca silnica, etc. o clica de ticalosi care isi permit sa ia spagi de milioane in timp ce exista copii care merg desculti la scoala si mananca cel mult o masa pe zi. Si aceea compusa dintr-un singur fel : paine goala cumparata pe caiet.
Si pentru ca venise timpul sa explodeze mamaliga, a explodat ! Trebuia ! Nenorocirea este ca sunt prea putini luptatori in arena si prea multi spectatori in tribune care asteapta un invingator pe care sa-l aclame (o vreme !) si in cinstea caruia sa bea cupa triumfului.
Tot respectul pentru media de varsta a participantilor la mitingurile care le strica somnul ticalositilor si spagarilor dar mi-as dori sa le aduc aminte romanilor ca noi, in '89 n-am avut facebook dar am reusit si ne-am adunat cu mic cu mare acolo unde palpaia un licar de speranta si din cand in cand un trasor sau un pistol automat .
Concluzia este ca locul nostru este langa cei care momesc schimbarea cu strigatele lor, nu in fotolii cu televizorul pe stiri si cu berea la frigider, asteptand poate-poate s-o intampla ceva bun de care sa beneficiem si noi, ca doar toti suntem romani.
Parerea mea este ca ROMAN este un substantiv care n-are nici o valoare fara un alt substantiv : DEMNITATE !

Timpul ca un castig ...

Toamna isi plange cu lacrimi de bruma sora cea fierbinte si stralucitoare sacrificata dupa tipic pe altarul ciclului permanent ... De fiecare data cand incepem un nou anotimp, ne extaziem in fata frumusetii parca altfel decat cea de anul trecut, cam tot pe vremea asta ... Am uitat de verdele estival, obraznic si insistent care ne patrundea acum cateva luni in ochi, in suflet si chiar in farfurii si ne mangaiem cu galbenrosucafeniul care ni-i readuce in memorie pe Baudelaire, Cosbuc sau Minulescu si ne umple simturile cu acorduri de romanta ...
E o forta imprejurul nostru care ne impinge spre a ne apropia de frunza cea care-si etaleaza cu ultimile puteri frumusetea si poezia acumulata intr-o jumatate de an de traire temeinica . Si-atunci pleci, ce sa faci ?! Vrei sa traiesti ( alaturi de fratii coplanetari, pasari, animale mari si mici, copaci, iarba sau alge ) bucuria ultimilor zile ale anului acesta in care soarele se mai joaca la butoane ...
Sa vii si sa vezi la malul Oltului, langa baraj, toata lumea miscatoare angrenata in hora bucuriei-acceptarii unui sfarsit pentru a face loc unui nou inceput. Sa vii ca sa vezi pescarusii dansand polca ultimei mese pe saturate sau avantandu-se spre semetia vazduhului . Sa stai nemiscat si sa privesti frunzisul neclintit al padurilor de pe dealuri, ca sa observi, pe viu, cum culorile se schimba lent dar vizibil, iar asta-i o minune la care n-ai acces decat daca te duci acolo, in mijlocul naturii ( cliseu dar conform cu realitatea !) . Pentru ca numai cand te afli destul de aproape ca sa te poata atinge cu degetele-i nevazute, natura asta frumoasa isi dezvaluie farmecele !
Cat inca ne mai lasa timpul, sa ne intalnim sanatosi in poarta raiului de pe pamant si sa punem de-o orgie a simturilor strajuiti de salcii si trestii motate !

O toamna pentru linistea noastra ...

Ca de obicei la ora asta, toamna isi vede de ale sale parca insensibila la drama hainelor noastre facute ciuciulete, a umbrelelor intoarse peste cap de rafalele rebele si insistente si de apa baltind nemilos in ciubotele noastre.
Intre doua sarje de transfuzie a sangelui tulburel aducator de buna dispozitie, de la teasc la bolobocul cel pantecos, mai trage si-o toana de lacrimi siroaie plangandu-si amintirea vreunei nopti de iulie incar...cata de mister si dulceata pacatului furat vietii ca un sarut de pe fragii buzelor fecioarelor
E atata nemiscare si totusi atat clocot in zbaterea noastra de a umple camara cu gusturile si aromele toamnei incat, mai ca uitam sa privim frunzele galbene ale copacului din calea noastra, frunze care prin frumusetea lor, devin , asa cum spunea un poet, florile toamnei si ultima ofranda de anul acesta pe care natura o depune pe altarul perenitatii vietii ciclice.
E timpul cand se numara bobocii la propriu si la figurat si o noua sarja de prichindei scriu cu ochii mariti de emotia lucrului nemaifacut ca “Ana are mere” .
Politicul asteapta placid la usile DNA-ului ca sa afle cand vor umple puscariile, rusii seamana groaza, moarte si bombe prin teritoriile Orientului Apropiat, barbatii isi injunghie femeile si viceversa, dealurile tunse cu masina numarul 0 o iau la vale si bat la portile gospodarilor, Dragnea a alergat singur la sprintul psd-ului si (culmea ! ) a ajuns primul, se-aude ca ne mai scumpesc nitel gazul, apa si curentul dar se ieftinesc cele de-ale gurii (saxofoane, fluiere, muzicute, cimpoaie, trompete, tromboane , etc.) dar si funia si sapunul …
… Si totusi, pluteste o asa pace-n aer, de-ti vine sa raportezi aidoma lui Erich Maria Remarque : “ Pe frontul de vest, nimic nou “ !
O toamna impacata cu ea insasi, ceea ce va doresc si voua, tuturor !

 

 

Ca doar toamna nu inseamna numai ploaie ...

Stii de ce nu se culca omul cu ceva glagorie in cap sub mar sau sub gutui ? Si mai ales, catre miezul toamnei ?! Nu stiti ?!? Ei, uite ca nici eu nu vreau sa-ti spun . Intreaba-l pe Newton !
Cu toate astea, mi-e drag tare sa ma intind sub pomii rodnici ai livezii, chiar cu riscul de a afla pe viu cat de capabila de cucuie e nenorocita aia de acceleratie gravitationala . Si stau si ma uit beat de priveliste si de culoare la minunile ...ce vor umple panerele si apoi camarile si vor tamaia aerul toamnei cu miresme serafimice . Si daca nu m-a taiat capul cand a venit timpul alegerii sa ma fac pomicultor, iata ca privitor si admirator, ba si pozar al poamelor tot se cheama ca am ajuns ...
... Si-am insirat aceste slove fiindca tare mi-e dor de gradina bunicii, de pe Valea Muresului Superior, pe cand. leneveam testand pufosenia ierbii, cu ochii tinta la parul urias de deasupra mea caruia-i propuneam si un joc : Daca intr-un sfartac de ceas tipa spre mine o para coapta , atunci musai ca Voichita Fatului ma iubeste nitel si-a veni in vizita la namiaz ca sa jucam in cerdac popa-prostu pe tucaturi !

" Cri, cri, cri, toamna gri , nu credeam c-o sa mai vii ... "

M-am chinuit putin (nu-i usor lucru descantecu-asta !) dar am reusit : am oprit ploaia , asa ca dragi prieteni, duceti-va fara grija pe unde aveti treaba. Ei, pentru orice eventualitate luati-va si-o umbrela cu voi, asa sa fie , dar orice-ai zice, de oprit am oprit-o !...
In alta ordine de idei, sa se supere la aparitia plumburiului norilor pe cer in locul albului vatos pe ton bleu ciel, poate oricine, dar sa-l vad pe acela care reuseste sa vada frumusetea ramurilor indoite pana la pamant de povara apei din cer, omul care se oglindeste in fiecare picatura de smarald odihnind gratios pe un fir de iarba, si invita la vals ultimul melc de anul asta, estetul care poate sa-si fericeasca ochii cu paleta incarcata de culori vii si foarte vii, uitata in gradina de Pictorul Atotinspirat al toamnei. Cand ploaia iti imbroboneaza sticla ferestrei, poti sa vezi asta ca o piedica in calea vederii, dar poti sa si admiri arta si fantezia celui mai fermecator caleidoscop, oferit gratis cui vrea sa-l foloseasca .
Si pana la urma, sunt oameni care vad toamna ca pe un preambul al iernii celei geroase si rele si greoaie in deplasare si, bla, bla, bla ... dar, de ce nu ne-am bucura ca, odata venita toamna, ne apropiem cu inca un anotimp de primavara cea iubita de toata lumea !
E un punct de vedere, nu ?

" A trecut intai o boare ... "

 Tocmai cand ne gandeam daca n-ar fi bine sa vindem provizia de lemne pentru iarna care , oricum parea ca nu mai are ganduri de vizita pe la noi, iata ca, odata cu intristarea copiilor care trebuie s-o ia de la capat cu chiulul de la scoala, a coborat peste noi anotimpul camarilor pline si al gulerelor ridicate.
Gutuile isi infioara puful si aromesc livada cu parfum de Paradis, prunele promit ca un an de zile vom avea cu ce sa ne tratam paradontoza , perele rad a marmelada dintre frunzele ce-au inceput sa bata-n cafeniu, nucile ezita la dezbracat ca niste mirese-n seara cu evenimentul, merele isi expun impudic rosul obrajilor ( acum inteleg cum a fost posibila caderea in ispita a stramosului meu in fata nurilor Evei si a persuasivului carmin ) iar strugurii ... oooo ... astia lalaie cat ii tine gura  " Bun e vinul ghiughiuliu ... "  si tampit ai fi sa nu-l crezi, cand  vezi licoarea fermecata jonglandu-si moleculele in stropi parfumati ca chanelul si racoritori ca o pala de aer de gerar. In timpul asta, dovlecii se intorc somnorosi de pe o parte pe cealalta, visandu-se vedete-sperietori la sarbatoarea de toamna de peste Atlantic, cu toate ca nici o placinta n-ar fi de lepadat.
Da dragilor, cu bune si cu rele, toamna a venit peste piciorul nostru de plai si depinde de noi s-o vedem ca pe un anotimp frumos, colorat si, sa dea Dumnezeu, linistit !
Toamna buna !