" Cri, cri, cri, toamna gri , nu credeam c-o sa mai vii ... "

M-am chinuit putin (nu-i usor lucru descantecu-asta !) dar am reusit : am oprit ploaia , asa ca dragi prieteni, duceti-va fara grija pe unde aveti treaba. Ei, pentru orice eventualitate luati-va si-o umbrela cu voi, asa sa fie , dar orice-ai zice, de oprit am oprit-o !...
In alta ordine de idei, sa se supere la aparitia plumburiului norilor pe cer in locul albului vatos pe ton bleu ciel, poate oricine, dar sa-l vad pe acela care reuseste sa vada frumusetea ramurilor indoite pana la pamant de povara apei din cer, omul care se oglindeste in fiecare picatura de smarald odihnind gratios pe un fir de iarba, si invita la vals ultimul melc de anul asta, estetul care poate sa-si fericeasca ochii cu paleta incarcata de culori vii si foarte vii, uitata in gradina de Pictorul Atotinspirat al toamnei. Cand ploaia iti imbroboneaza sticla ferestrei, poti sa vezi asta ca o piedica in calea vederii, dar poti sa si admiri arta si fantezia celui mai fermecator caleidoscop, oferit gratis cui vrea sa-l foloseasca .
Si pana la urma, sunt oameni care vad toamna ca pe un preambul al iernii celei geroase si rele si greoaie in deplasare si, bla, bla, bla ... dar, de ce nu ne-am bucura ca, odata venita toamna, ne apropiem cu inca un anotimp de primavara cea iubita de toata lumea !
E un punct de vedere, nu ?