Schimbare !?

Pe strada, 20 de oameni inseamna o adunatura ... 20 de mii de oameni, poate insemna o revolutie ...
Recitesc "Psihologia maselor" a lui Gustave Le Bon si constientizez forta pe care o poate reprezenta un grup urias de oameni, atunci cand sunt uniti intr-o actiune si, mai ales, cand gandesc toti la fel . Pacat insa ca oamenii se grupeaza atat de rar, Pacat ca ajung si mai rar sa gandeasca la fel . Pacat ca trebuie sa ne ajunga cutitul la os ca sa hotaram ca nu se mai poate asa . Ca trebuie facut ceva. Ca trebuie trimisa in puscarii, in exil daca e cazul, la munca silnica, etc. o clica de ticalosi care isi permit sa ia spagi de milioane in timp ce exista copii care merg desculti la scoala si mananca cel mult o masa pe zi. Si aceea compusa dintr-un singur fel : paine goala cumparata pe caiet.
Si pentru ca venise timpul sa explodeze mamaliga, a explodat ! Trebuia ! Nenorocirea este ca sunt prea putini luptatori in arena si prea multi spectatori in tribune care asteapta un invingator pe care sa-l aclame (o vreme !) si in cinstea caruia sa bea cupa triumfului.
Tot respectul pentru media de varsta a participantilor la mitingurile care le strica somnul ticalositilor si spagarilor dar mi-as dori sa le aduc aminte romanilor ca noi, in '89 n-am avut facebook dar am reusit si ne-am adunat cu mic cu mare acolo unde palpaia un licar de speranta si din cand in cand un trasor sau un pistol automat .
Concluzia este ca locul nostru este langa cei care momesc schimbarea cu strigatele lor, nu in fotolii cu televizorul pe stiri si cu berea la frigider, asteptand poate-poate s-o intampla ceva bun de care sa beneficiem si noi, ca doar toti suntem romani.
Parerea mea este ca ROMAN este un substantiv care n-are nici o valoare fara un alt substantiv : DEMNITATE !

Timpul ca un castig ...

Toamna isi plange cu lacrimi de bruma sora cea fierbinte si stralucitoare sacrificata dupa tipic pe altarul ciclului permanent ... De fiecare data cand incepem un nou anotimp, ne extaziem in fata frumusetii parca altfel decat cea de anul trecut, cam tot pe vremea asta ... Am uitat de verdele estival, obraznic si insistent care ne patrundea acum cateva luni in ochi, in suflet si chiar in farfurii si ne mangaiem cu galbenrosucafeniul care ni-i readuce in memorie pe Baudelaire, Cosbuc sau Minulescu si ne umple simturile cu acorduri de romanta ...
E o forta imprejurul nostru care ne impinge spre a ne apropia de frunza cea care-si etaleaza cu ultimile puteri frumusetea si poezia acumulata intr-o jumatate de an de traire temeinica . Si-atunci pleci, ce sa faci ?! Vrei sa traiesti ( alaturi de fratii coplanetari, pasari, animale mari si mici, copaci, iarba sau alge ) bucuria ultimilor zile ale anului acesta in care soarele se mai joaca la butoane ...
Sa vii si sa vezi la malul Oltului, langa baraj, toata lumea miscatoare angrenata in hora bucuriei-acceptarii unui sfarsit pentru a face loc unui nou inceput. Sa vii ca sa vezi pescarusii dansand polca ultimei mese pe saturate sau avantandu-se spre semetia vazduhului . Sa stai nemiscat si sa privesti frunzisul neclintit al padurilor de pe dealuri, ca sa observi, pe viu, cum culorile se schimba lent dar vizibil, iar asta-i o minune la care n-ai acces decat daca te duci acolo, in mijlocul naturii ( cliseu dar conform cu realitatea !) . Pentru ca numai cand te afli destul de aproape ca sa te poata atinge cu degetele-i nevazute, natura asta frumoasa isi dezvaluie farmecele !
Cat inca ne mai lasa timpul, sa ne intalnim sanatosi in poarta raiului de pe pamant si sa punem de-o orgie a simturilor strajuiti de salcii si trestii motate !

O toamna pentru linistea noastra ...

Ca de obicei la ora asta, toamna isi vede de ale sale parca insensibila la drama hainelor noastre facute ciuciulete, a umbrelelor intoarse peste cap de rafalele rebele si insistente si de apa baltind nemilos in ciubotele noastre.
Intre doua sarje de transfuzie a sangelui tulburel aducator de buna dispozitie, de la teasc la bolobocul cel pantecos, mai trage si-o toana de lacrimi siroaie plangandu-si amintirea vreunei nopti de iulie incar...cata de mister si dulceata pacatului furat vietii ca un sarut de pe fragii buzelor fecioarelor
E atata nemiscare si totusi atat clocot in zbaterea noastra de a umple camara cu gusturile si aromele toamnei incat, mai ca uitam sa privim frunzele galbene ale copacului din calea noastra, frunze care prin frumusetea lor, devin , asa cum spunea un poet, florile toamnei si ultima ofranda de anul acesta pe care natura o depune pe altarul perenitatii vietii ciclice.
E timpul cand se numara bobocii la propriu si la figurat si o noua sarja de prichindei scriu cu ochii mariti de emotia lucrului nemaifacut ca “Ana are mere” .
Politicul asteapta placid la usile DNA-ului ca sa afle cand vor umple puscariile, rusii seamana groaza, moarte si bombe prin teritoriile Orientului Apropiat, barbatii isi injunghie femeile si viceversa, dealurile tunse cu masina numarul 0 o iau la vale si bat la portile gospodarilor, Dragnea a alergat singur la sprintul psd-ului si (culmea ! ) a ajuns primul, se-aude ca ne mai scumpesc nitel gazul, apa si curentul dar se ieftinesc cele de-ale gurii (saxofoane, fluiere, muzicute, cimpoaie, trompete, tromboane , etc.) dar si funia si sapunul …
… Si totusi, pluteste o asa pace-n aer, de-ti vine sa raportezi aidoma lui Erich Maria Remarque : “ Pe frontul de vest, nimic nou “ !
O toamna impacata cu ea insasi, ceea ce va doresc si voua, tuturor !

 

 

Ca doar toamna nu inseamna numai ploaie ...

Stii de ce nu se culca omul cu ceva glagorie in cap sub mar sau sub gutui ? Si mai ales, catre miezul toamnei ?! Nu stiti ?!? Ei, uite ca nici eu nu vreau sa-ti spun . Intreaba-l pe Newton !
Cu toate astea, mi-e drag tare sa ma intind sub pomii rodnici ai livezii, chiar cu riscul de a afla pe viu cat de capabila de cucuie e nenorocita aia de acceleratie gravitationala . Si stau si ma uit beat de priveliste si de culoare la minunile ...ce vor umple panerele si apoi camarile si vor tamaia aerul toamnei cu miresme serafimice . Si daca nu m-a taiat capul cand a venit timpul alegerii sa ma fac pomicultor, iata ca privitor si admirator, ba si pozar al poamelor tot se cheama ca am ajuns ...
... Si-am insirat aceste slove fiindca tare mi-e dor de gradina bunicii, de pe Valea Muresului Superior, pe cand. leneveam testand pufosenia ierbii, cu ochii tinta la parul urias de deasupra mea caruia-i propuneam si un joc : Daca intr-un sfartac de ceas tipa spre mine o para coapta , atunci musai ca Voichita Fatului ma iubeste nitel si-a veni in vizita la namiaz ca sa jucam in cerdac popa-prostu pe tucaturi !

" Cri, cri, cri, toamna gri , nu credeam c-o sa mai vii ... "

M-am chinuit putin (nu-i usor lucru descantecu-asta !) dar am reusit : am oprit ploaia , asa ca dragi prieteni, duceti-va fara grija pe unde aveti treaba. Ei, pentru orice eventualitate luati-va si-o umbrela cu voi, asa sa fie , dar orice-ai zice, de oprit am oprit-o !...
In alta ordine de idei, sa se supere la aparitia plumburiului norilor pe cer in locul albului vatos pe ton bleu ciel, poate oricine, dar sa-l vad pe acela care reuseste sa vada frumusetea ramurilor indoite pana la pamant de povara apei din cer, omul care se oglindeste in fiecare picatura de smarald odihnind gratios pe un fir de iarba, si invita la vals ultimul melc de anul asta, estetul care poate sa-si fericeasca ochii cu paleta incarcata de culori vii si foarte vii, uitata in gradina de Pictorul Atotinspirat al toamnei. Cand ploaia iti imbroboneaza sticla ferestrei, poti sa vezi asta ca o piedica in calea vederii, dar poti sa si admiri arta si fantezia celui mai fermecator caleidoscop, oferit gratis cui vrea sa-l foloseasca .
Si pana la urma, sunt oameni care vad toamna ca pe un preambul al iernii celei geroase si rele si greoaie in deplasare si, bla, bla, bla ... dar, de ce nu ne-am bucura ca, odata venita toamna, ne apropiem cu inca un anotimp de primavara cea iubita de toata lumea !
E un punct de vedere, nu ?

" A trecut intai o boare ... "

 Tocmai cand ne gandeam daca n-ar fi bine sa vindem provizia de lemne pentru iarna care , oricum parea ca nu mai are ganduri de vizita pe la noi, iata ca, odata cu intristarea copiilor care trebuie s-o ia de la capat cu chiulul de la scoala, a coborat peste noi anotimpul camarilor pline si al gulerelor ridicate.
Gutuile isi infioara puful si aromesc livada cu parfum de Paradis, prunele promit ca un an de zile vom avea cu ce sa ne tratam paradontoza , perele rad a marmelada dintre frunzele ce-au inceput sa bata-n cafeniu, nucile ezita la dezbracat ca niste mirese-n seara cu evenimentul, merele isi expun impudic rosul obrajilor ( acum inteleg cum a fost posibila caderea in ispita a stramosului meu in fata nurilor Evei si a persuasivului carmin ) iar strugurii ... oooo ... astia lalaie cat ii tine gura  " Bun e vinul ghiughiuliu ... "  si tampit ai fi sa nu-l crezi, cand  vezi licoarea fermecata jonglandu-si moleculele in stropi parfumati ca chanelul si racoritori ca o pala de aer de gerar. In timpul asta, dovlecii se intorc somnorosi de pe o parte pe cealalta, visandu-se vedete-sperietori la sarbatoarea de toamna de peste Atlantic, cu toate ca nici o placinta n-ar fi de lepadat.
Da dragilor, cu bune si cu rele, toamna a venit peste piciorul nostru de plai si depinde de noi s-o vedem ca pe un anotimp frumos, colorat si, sa dea Dumnezeu, linistit !
Toamna buna !

Troitele Valcii

Denumite in diverse moduri, dupa zona in care au fost ridicate la rascruci de drumuri (dar nu numai), troitele au insotit dintotdeauna romanul in peregrinarile sale, la munca, in transhumanta, in pelerinaj ritual sau spre locul de petrecere. In Moldova le spune "cruci la rascruci", maramuresenii le numesc "rastigniri", in tinutul Padurenilor (Hunedoara) "rugi" , in Transilvania ca si in Oltenia, oamenii le spun "cruci" si in sfarsit in Valcea "icoane". Docu...mentele vechi le consemneaza simplu : "lemne". Etimologii afirma ca numele lor provine de la slavonul trojka, ducand cu gandul
spre Sfanta Treime. Exista insa istorici care afirma ca ridicarea unor semne in intersectii provine inca de pe vremea romanilor, corespondentul numelui lor latin insemnd intr-o traducere aproximativa,"trei drumuri ".
Dincolo de istorie insa, personal ma bucur ca valcenii au pastrat atat troitele vechi, dar au ridicat multe altele noi, la rascruci sau, pur-si-simplu pe marginea drumului, spre recunostinta, pace si inchinare. Bineinteles ca potentatii politici ai vremii au navalait si ei cu sperante electorale spre idee, dar nu se pune, fiindca-i tot pe banii nostri.
Ma bucur cu atat mai mult cand ma pot inchina in fata unei troite, cu cat, o vreme indelungata am locuit intr-o zona de campie, unde singurele cruci de pe marginea drumului sunt alcatuite din doua tevi sudate, amintind de cei (multi, foarte multi !) care si-au pierdut viata sub palosul zeului Automobil .
Va invit sa vizitati tinutul Valcii si sa va opriti pentru o ruga in fata unei troite.
Slava Domnului, aveti unde !

" ... c-un batal frumos in frunte ... "

Cand "te manjesti " de natura si de tot firescul vietii eliberate de cenzura numitei "lumi civilizate" , ai tendinta sa te apleci spre lucruri si spre fapte aparent banale dar care tin aceasta planeta in echilibru ! Poate, cam instabil ...
Canicula si-a cam facut de cap in vara asta, cu complicitatea unor amatori de chilipiruri, care, pentru un pumn de dolari, distrug paduri, ape si aer , condamnandu-si descendentii la o penitenta in iadul desertului creat de mana omului . Iata insa ca Dumnezeu ne-a daruit esenta binefacatoare a vietii, "banala" apa de ploaie, fara de care ,tot ce-i viata ; plante, animale , oameni, ar fi fost o dureroasa amintire de care, din pacate, n-ar fi avut cine sa-si aduca aminte ...
A plouat insa, bine de tot, la munte, iar poalele sale s-au colorat din nou in verdele viu al sperantei vietii .
V-as invita sa colindati pajistile de pe coamele dealurilor si sa va imbatati de mirosul crud si ametitor al ierbii tocmai retezate de dintii vitelor. Si sa nu uitam nici unul dintre noi ca la tara ecuatia  e simpla tare : mananca vita, mancam si noi ! Mai simplu de-atat ...
Si v-as mai invita sa popositi un timp in preajma turmelor bucuroase de belsugul vegetal si sa ascultati cum incultele alea de oi intoneaza Oda Bucuriei din Simfonia IX a lui Beethoven !
Daca n-o s-o auziti ... nu-i vina lor !

Manastirea Dintr-Un Lemn ...Credinta si Legenda ...

E mai aproape de casa mea fata de Hurezi, la numai vreo 25 km, pe teritoriul com. Francesti.Unul dintre cele mai vechi izvoare de informare vine de la diaconul Paul de Alep, insotitorul Patriarhului Macarie al Antiohiei in calatoriile acestuia prin Tarile Romanesti , intre anii 1653 si 1658. Diaconul noteaza ca un calugar ar fi gasit pe la mijlocul sec. 16 o icoana a Maicii Domnului de dimensiuni mari (1,5 x 1,1 m ) in scorb...ura unui stejar secular. Totodata a auzit o voce care l-a indemnat sa construiasca o bisericuta din lemnul acelui copac chiar pe locul pe care crescuse stejarul. Asa ar fi aparut Biserica Dintr-Un Lemn cea pe care o putem vizita si astazi . Dimensiunile ei : 13 / 5.5 m.l.
Icoana respectiva a fost identificata mai tarziu ( 1929 ) de catre un cercetator al Universitatii din Strasbourg ca fiind pictata in sec. 4 la Manastirea Teothakos din Grecia. Se afirma ca ea ar fi apartinut Apostolului Luca, cel care a pictat-o pentru prima data pe Fecioara Maria.
In lumea larga, se mai pastreaza alte 3 exemplare la fel.
Manastirea in sine e superb ornamentata cu mii de flori care compun o adevarata expozitie botanica. Sunt de remarcat aleile vechi cu pavajul initial din bolovani de rau si bazalt neslefuit decat de pasii credinciosilor.
Icoana Facatoare de Minuni este pastrata in biserica de piatra din centrul manastirii si a fost construita lateral o noua biserica unde urmeaza sa fie amplasata icoana in asa fel incat sa se vada si spatele ( este pictata pe ambele parti ). In scoarta unuia dintre stejarii seculari ramasi in picioare, a fost depusa acum mai multe zeci de ani o iconita scrijelita in piatra care a fost cuprinsa de coaja copacului, lucru amintind de legenda aparitiei bisericutei de lemn. Hramul manastirii este Nasterea Maicii Domnului si daca va hotarati sa-i calcati pragul , veti auzi multe informatii pe care o maicuta care are rolul de ghid-prezentator, le ofera periodic pelerinilor in biserica mica din lemn. Asta, pe langa faptul ca un ceas-doua petrecute in Sfanta Manastire iti ofera atata tihna si fericire spirituala incat pleci inapoi spre casa, cu adevarat, alt om . Poate, unul mai bun !

Manastirea Hurezi

Despre Manastirea Hurezi, nu stii ce sa spui si ce sa lasi pe mai tarziu...
In primul rand, drumul ... De la Rm.Valcea pana la Horezu, soseaua nu te lasa sa te plictisesti, oferind toate elementele pentru a-ti dovedi maiestria intr-ale condusului ... curbe scurte sau mai aple, urrcus, coboras, muntii care se lasa in unele portiuni admirati printre vegetatia dealurilor... pomi incarcati cu fructe, mere , pere , prune si gutui ... toate iti fura privirile.
Si, am ajuns la Manas...tirea Hurezi, denumita dupa multimea pasarilor de noapte (huhurezi) care se spune ca-i speriau ades somnul Doamnei Maria , co-ctitorul Sfintei Manastiri alaturi de Domnul Tarii, Constantin Brancoveanu si de copiii lor. Se spune ca aceasta familie a fost cea mai bogata dintre cele care s-au perindat la tron de-a lungul veacurilor, bogatie ce le-a atras ( alaturi de credinta nestirbita ortodoxa ) moartea .
Ca de obicei in astfel de pelerinaje ale mele, am cautat persoane informate in cadrul manastirii pentru ca, macar in parte, sa pot oferi la randul meu informatii prietenilor. Aceasta, este cea ma importanta ctitorie a familiei domnitorului ce avea sa devina mai tarziu martir (mucenic) alaturi de toti ai sai pe altarul Dreptei Credinte canonizati ulterior ca Sfintii Martiri Brancoveni.
Manastirea, cu biserica centrala Sfintii Imparati Constantin si Elena a fost ctitorita si construita la sfarsitul sec. 17 (1697) la poalele Muntelui Capatanii.. In exteriorul incintei imprejmuita cu ziduri de caramida au mai fost construite : Biserica Bolnita ( numita astfel dupa destinatia care i s-a dat, aceea de spital ) , Schitul Sfantilor Apostoli si Schitul Sfantului Stefan. Spre sud , ulterior a fost ctitorita de catre unul dintre staretii manastirii, Biserica Sfintii Ingeri. Sunt de remarcat la Manastirea Hurezi, clopotele foarte melodioase dar si foarte mari (cel mai mic de 300 kg. - cel mai mare = 1 tona !) ,Paraclisul construit in partea de vest a incintei, in fata bisericii centrale, si trapeza (sala de mese ), ambele pictate in fresca de aceeasi mesteri ai Scolii Brancovenesti, Preda si Marin , care au realizat toata pictura Sfintei Manastiri.
Am admirat de asemenea Foisorul, o reala podoaba arhitecturala, realizat spre mijlocul sec. 18 de pietrarul Iosif, la comanda si pe cheltuiala egumenului Dionisie Balacescu. Mult mai tarziu, Regina Maria incantata de frumusetea acestui foisor a cerut sa fie reprodus in Palatul Cotroceni. Dealtfel, intr-o prima instanta, Regina Mama solicitase ca dupa moartea sa inima sa-i fie ingropata la Hurezi. Ulterior a renuntat , alegand Balcicul.
Sunt multe de vazut si de aflat despre Hurezi, asa ca, mergeti acolo neaparat . 40 de km de la Ramnicu Valcea, la dreapta inainte de a intra in orasul Horezu. Hai ca nu-i greu ... !

Schimbarea la Fata

Schimbarea la Fata, numita in unele zone Obrejenia sau Pobrojenia (nume de origine slavona) reprezinta pentru crestinii ortodocsi dar si pentru cei catolici un praznic de o mare importanta in impartirea anului bisericesc .
De-a lungul veacurilor , pe langa insemnatatea crestina, romanii, oameni cunoscuti prin fantezia lor , au atibuit acestei sarbatori religioase si anumite obiceiuri si tipicuri care tin mai curand de traditie ...decat de teologie.
Batranii spuneau ca pe 6 august , de Schimbarea la Fata, se da dezlegare la consumul fructelor din livezi : mere, pere,prune, struguri etc. si aduceau la biserica aceste fructe pe care le imparteau enoriasilor dupa slujba. Se spunea ca incepand cu aceasta zi, fructele devin dulci, zemoase si bune pentru mancat ca atare sau pentru conservat . Indeosebi despre struguri se spunea ca cine-i mananca inainte de Sfanta Sarbatoare isi afuriseste matele .
Dupa 6 august, nu se mai face baie in rauri, deoarece, sus la izvoare, cerbul spurca apa care devine rece si periculoasa pentru sanatate .
In aceasta zi nu se mananca mure, care sunt denumite in popor "strugurii diavolului" fiindca exista banuiala ca numai necuratul si-a bagat coada in rostul fructelor si a facut ca murul sa-si coaca rodul inaintea vitei-de-vie .
Dincolo de obiceiurile paralele cu importanta biblica a Sarbatorilor noaste, sa incercam sa ne bucuram in tihna si evlavie de orice Zi Sfanta, si de fapt, toate zilele sunt sfinte , pentru ca ne sunt daruite de Dumnezeu !

Caramida noua / Da Doamne sa ploua !

Iata ca intr-un final cuptorul in care ne topeam zmaltul, ca un ulcior in maturare, a dat focul mai pe economic si Valcea a beneficiat ieri de ploaia acestei veri . Asezonata cu tunete, fulgere si tot tacamul, a venit pe neasteptate dar hotarat, tranformand aerul orasului prafuit intr-o Niagara in care nu mai realizai daca apa curge de sus in jos, sau viceversa . Pe sosea, masinile o lasasera moale cu graba si valsau parca fericite si ele cu paietele farurilor stralucind in... lumina difuza. Am reusit sa vizionez si un spectacol inedit : trei cai si-un manz se rostogoleau pe iarba, in ritmul tunetelor, pe pajistea de langa sosea pe care pana atunci o pascusera probabil cu dintii scrasnind de nisip . Acasa, potopul binefacator transformase strada intr-un Olt care se prelingea voiniceste peste asfaltul satul parca si ei el de praful si resturile de tot felul imprastiate peste tot . Trei copii topaiau fericiti pe trotuar incantand traditionalull descantec : "Caramida noua / Da Doamne sa ploua !", primind botezul unui Ioan al Sperantei si al Purificarii, aparut pe neasteptate Unul dintre ei chiar a primit catva ghionti de la ceilalti fiindca , din spirit de Gica Contra a strigat la un moment dat reciproca : ... caramida rea, da Doamne sa stea !"
Una peste alta, plutea un aer de bucurie generala de-ti venea sa te prinzi alaturi de toti ceilalti in Hora Ploii !
Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca masina, care adunase in ultima saptamana tot praful cosmic, arata vesela si lustruita de parca atunci iesisem de la " 20 lei, interior-exterior" .
Asta da Duminica !

Quo vadis ?

Toata viata raspundem intrebarilor pe care oamenii din jurul nosfru, curiosi, intrigati, bucurosi sau suparati ni le pun ... Uneori suntem pusi la zid si striviti sub noianul de explicatii ce sunt asteptate de la noi ...
Vine insa o vreme in care noi insine incepem sa ne punem intrebari, iar constiintele noastre chiar nu pot fi duse cu zaharelul .
De ce ne dorim mai mult atunci cand poate ca avem si-asa in exces ? De ce cladim fericirea personala pe sacrificiul celorlalt...i ? De ce razbunam pacatul ancestral al neascultarii prin necredinta in Om si-n Dumnezeul din el ? De ce evitam sa facem bine, chiar daca nu ne costa nimic, in schimb, facem un rau chiar daca asta ne costa bani sau efort ? De ce judecam comportamentul altuia, dar refuzam sa meditam la fapta noastra ? Suntem prietenosi cu cei care ne zambesc dar fugim de langa cei cu capul plecat de suferinti ascunse . Luam viata celui care are mai multe decat noi, violam femeia  pentru ca are " tinuta si forme provocatoare " si oropsim copilul fiindca suntem mai puternici ca el .
Rasa umana a inntrat intr-un lung si periculos proces de degradare morala care o va distruge fizic . Da-ne Doamne intelepciunea ca macar in ultimul ceas sa punem stavila iuresului care ne mana inspre autodistrugere !